la noi e mai bine decat la altii. mai schimbam ceva?

Unul dintre cunoscutii mei, cu talente deosebite spre latura umana si cu idealul ca oamenii sunt frumosi asa cum sunt ei, mi-a spus intr-o zi “intentionez sa iau lectii de limbajul semnelor”. Pe moment am ramas blocata. De ce? Care e faza? Pentru ce? Nu indrazneam sa fac asocierea dintre limbajul semnelor si persoanele sordomute. Si de ce sa nu? Pentru ca eu nu m-as fi gandit niciodata ca o cineva care nu are aceste deficiente si nici nu are o legatura sau tangenta cu o astfel de persoana poate invata limbajul semnelor? L-am intrebat de ce vrea sa invete. Asa. Ca vrea pur si simplu sa cunoasca. Lucruri, fapte si chestii. Ca ii plac oamenii si ca ii place sa-i faca, mai ales pe copii, sa zambeasca. Ca vrea sa ajute. Ca vrea sa schimbe o mentalitate. Ca e un mod interesant de comunicare.
Acum e dezamagit ca nu mai poate sa faca acele cursuri pentru ca trainer-ul a “fugit”. Si cursurile nu se mai fac. Si e hotarat sa invete de unul singur. CD/DVD-uri nu exista. Nici manual. Si ma roaga sa-i gasesc eu ceva. Un cd, un dvd, o carte. Orice.
Asa ca, eu, un spirit umanist-incurajator cum ma stiu, m-am oferit sa vad care e situatia in Romania. (Da, cunostinta mea e in alta tara. E o tara sud-est europeana. Nu e in UE. O tara mica mica.) Nici aici nu exista un cd/dvd care sa te invete limbajul semnelor. De, nu e ca limba engleza sau franceza si sa gasesti in toate librariile carti si cd-uri cu “Invata limba X fara profesor”. In schimb, noi avem un manual. La Asociatia Nationala a Surzilor din Romania exista un manul care costa 50 ron. Si niste doamne foarte dragute de la acea asociatie iti dau o chitanta de donatie. Nu prea am inteles cum vine treaba, dar daca sta scris ca e donatie, atunci donatie sa fie. Am cerut detalii si despre cursurile facute pentru cei care vor sa invete limbajul surdomutilor. Da, se fac. La noi se fac. Mai rar, ca dureaza mult, dar se fac. Chiar acum se fac inscrieri. Cand se vor strange un numar suficient de participanti il vor organiza. Asta cred ca poate fi oricand. E in plan. Si cred ca lista se face greu. Vin oameni din toata tara. Si trebuie sa stea cu saptamanile pe aici, prin Bucuresti. 8 ore pe zi timp de cateva saptamani bune. Structurat pe cateva module. Cu niste pauze intre module, tot cursul se intinde pe cateva luni. Si pretul e de 18 mil rol, adica vreo 550 euro. Asta cu masa de pranz inclusa. Fara cazare. Deci, daca mai pui si cazarea in Bucuresti, masa de dimineata si seara, drumurile pana in Bucuresti, cursul ajunge la o valoarea foarte mare. Mi se pare mult. Parerea mea.
Probabil banuiti deja ce-am facut. Voi gandind ca acel manual nu-i va fi de nici un folos. Am donat 50 ron si m-am ales cu un manual de limbajul semnelor in romana pe care am de gand sa-l trimit cunostintei mele. Pentru un scop nobil. E hotarat sa-l invete si apoi sa faca un dvd. Astfel, va schimba o mentalitate si poporul lui va fi mai bun. Dezavantajul lui este ca trebuie sa invete si romana. Dar eu ii urez succes. Eu nu as putea si nu as avea rabdare sa invat de una singura acest limbaj. In plus, cred ca iti trebuie foarte mult exercitiu si experienta grupurilor de surdomuti. Doamnele de la asociatie m-au incurajat sa particip la aceste cursuri si chiar m-au invitat acolo martea si joia sa ma intalnesc cu oamenii lor. E o idee buna si o apreciez. Daca as avea ceva mai mult timp liber cred ca as incerca.
Data fiind situatia din Romania, personal, cred ca niciun expert in ale limbajului semnelor si nici macar asociatia despre care am vorbit mai sus nu se va sinchisi sa faca un cd/dvd cu titlul “Invata limbajul semnelor fara profesor”. Asa ca, vin eu si va intreb: cine se baga sa schimbam ceva in Romania?