cum o ia razna timpul

Azi m-am trezit de dimineata. Ceasurile mele aratau, toate, 8:30. Si am avut un tonus bun, gandindu-ma ca am toata ziua inainte. Timp berechet de cheltuit. Asa ca am purces sa fac lucruri, cu sufletul plin de mandrie pentru mine, ca aveam spiritul vesel si pus pe treaba, si respect pentru o zi atat de lunga si calduroasa. Doar ca spre dupa-amiaza lucrurile au inceput sa nu se mai potriveasca. Am sunat de pranz un prieten cu gandul sa-i tin companie chiar inainte si in timpul mesei de pranz, insa se pare ca mancase deja si poate chiar dormea. Sau cine stie ce facea. In fine, ghinionul meu… Nu inteleg de ce se termina asa de curand transmisia (in reluare) a primei curse de formula 1 din acest an. De ce la tv sunt numai porcarii. Consult tele-textul tvr si nu se pupa nimic din ce scrie acolo cu ceea ce este la tv. E de la ei. Las totusi timpul sa curga in voia mea. Sunt ingaduitoare cu mine si cu ei, chiar daca totul mi se pare razna. Si timpul trece… Noroc cu astia de pe posturile tv specializate pe stiri… ca iti arata in orice moment cat e ceasul. Ce ne-am face fara de ei care ne arata ca timpul se scurge?! Daca te uiti de mai multe ori cu atentie la eranul televizorului si apoi iei la rand toate ceasurile din casa, iti dai seama. Tu esti de vina. Asa ca mi-am tras o palma. Tot ce am facut azi pana la ora mai sus amintita au fost traite cu un decalaj de fus orar de doua ore. Bravo mie… aproape ca am avut cea mai lunga zi din viata mea. In continuare mi-am propus sa nu ma mai uit la nici un ceas din casa si nici sa nu indraznesc sa ma intreb/ gandesc la timp. Asa ca m-am izolat de lume, am tras jaluzelele si am tras cu dintii de timp ca sa fac ziua mai lunga.
Pentru cine nu s-a prins, explicatie: am setat ceasurile cu o ora inapoi si nu inainte cum ar fi trebuit.