tura bicla, depresiunea praid-sovata

E o zona de dealuri, altitudine 500-700 m. Cu cat mergi mai mult spre nord-est-ul ariei, te apropii de cea mai friguroasa zona a tarii. Sunt munti de sare si lacuri sarate – depresiunea Praid-Sovata. Eu m-am plimbat mai mult prin Sovata. Zona e superba toamna si am reusit sa fac o tura cu bicla in ultima duminica de vara, dupa care a venit iarna. Am facut cateva trasee la picior (toate cele marcate cu punct albastru, rosu, cruce galbena) si cred ca se poate merge lejer si cu bicicleta. Sunt doar cateva portiuni de piata si rampe mai mari, ceea ce inseamna ca va fi o catarare cu impins de bicicleta, dar cred ca zona merita. Dealurile au poteci care sunt usor de urmat, exista vizibilitate pentru ca e o altitudine mai mica si te poti orienta usor avand ca reper orasul, sunt si zone despadurite… Nu stiu sa zic pe ce dealuri am fost, sa dau nume. O sa incerc sa explic traseul in imagini.
Eram sus, pe un deal, la releu si am vazut drumul de jos care merge pe o vale, intre dealuri. De sus se vedea ca o urma alba si m-am gandit ca-i asfaltat. Nu era decat piatra. Mi s-a mai parut mie ca ar fi drept. S-a dovedit a fi catarare, insa una de dificultate medie. Pietrele ingreunau foarte mult urcarea.

Acum, ca sa gasesc drumul, eu am mers spre Praid (linia garbena groasa, din josul hartii), apoi am facut stanga la fabrica de lapte, adica pe Str. Minei, si apoi am tinut stanga ca sa ajung in intersectia marcata. Insa puteam sa fac stanga mult mai devreme, ca sa ies in str. 1 Mai – e mai buna. Sunt drumuri neasfaltate, cu piatra. In intersectie am facut dreapta si am mers de-a lungul vaii, printre dealuri, spre satul Illies (nu stiu daca asa se scrie corect, insa sigur se zice asa – nu l-am gasit pe vreo harta).

Puteam sa ajung in intersectia asta si daca incepeam tura de sus, adica din zona hotelurilor (nord-est-ul statiunii), mergeam spre Stana de Vale (ar fi fost catarare mai greoaie) si coboram pana la intersectie. Eu am facut bucata asta invers. Adica, dupa ce m-am plimbat eu pe vai si m-am intors spre casa, in intersectie am facut stanga si am urcat spre Stana de Vale, apoi am coborat spre oras. Eu zic ca-i mai bine asa pentru ca ultima cobarare a fost spectaculoasa.
Si acum cateva poze de pe traseu…
inca nu am ajuns in intersectie, dar simt ca ma apropii

de acolo vin

intr-acolo ma duc

Am mers vreo 17-19 km (dus, in total au fost 30) din care vreo 9-10 sunt urcare, prin sat si apoi si mai sus. La un moment dat drumul de piatra da intr-o intersectie cu un drum asfaltat. Aici se gaseste si o borna kilometrica si este marcata granita cu judetul Harghita. Daca mergi in dreapta (vale) ajungi in Praid. Mergi in stanga (sus) ajungi la o cariera de piatra. Drumul a fost asfaltat de catre compania care exploateaza cariera de piatra, pentru un transport mai sigur si rapid.
aici e undeva langa varf, la granita cu judetul Harghita.


Am intalnit si aici oameni pasionati de munte si bicicleta. Un biciclist local, aflat in plimbare, m-a insotit pana la varf si mi-a mai povestit istorioare de prin partea locului. Mi-a spus si cum se numeste varful, insa am uitat pentru ca era in ungureste. Mi-a confirmat ca se poate merge lejer pe dealuri cu bicla, fara sa te ratacesti.