eu imprumut si pierd cu usurinta pixuri. fie ca il am in mana si merg la un coleg sa desenez, gesticulez ceva cu ajutorul lui pentru a ma face mai usor inteleasa… fie merg cu mana goala la un coleg, insa ca sa ma fac mai usor inteleasa simt nevoia sa iau un pix/ creion in mana si incep gesticulatia. asa ca iau orice pix de pe birou, aflat cel mai aproape de mine. in seara asta am furat fixul unei doamne in varsta, sefa de scara. am fost la ea sa platesc intretinerea si sa ma plang, vechea poveste, ca nu mi se incalzesc caloriferele. dansa mi-a dat un pix sa notez un numar de telefon. l-am luat si l-am tinut in mana, bine mersi. m-am si jucat cu el, asa cum te poti juca, nervos, cu un pix… l-am luat cu mine acasa, l-am pus pe birou, m-am uitat la el… nimic deosebit, un pix albastru… acum e al meu!
si asa mi-am amintit ca am pierdut cel mai bun creion cu mina pe care l-am avut vreodata. ma atasasem de el… probabil, mai mult pentru ca am reusit sa-l pastrez cateva luni bune.
pierd cheile prin geanti sau prin casa, uit bani prin buzunare, uit servetele prin buzunare si apoi spal hainele cu ele
obiecte usor de imprumutat respectiv, pierdut
noiembrie 3, 2009 de floricica

