– De ce nu m-ai sunat, fata?!
– Ce facem azi, fata ?
– Vai, fata, ce bluza misto ai! De unde ti-ai luat-o, fata?
– Iti place, fata?!
Nu sunt deloc familiara cu aceasta vorbarie de fete dar acum ma distrez teribil aducandu-mi aminte ca azi am fost in stare sa fac aceast remarcabil compliment. Categoric stateam de vorba cu o domnisoara inteleapta, care imi dadea un sfat, as spune, de bun simt si foarte bine argumentat. Dar eram invidioasa, invidioasa pe succesele ei, evident. Alta explicatie nu gasesc. Cu cata usurinta am aplicat apelativul ‘fata’ acestui demn cuvant … Ei, azi am fost ca intre fete.
E de-a dreptul relaxant sa vorbesti cu fata. Pentru ca-ti cere o anumita intonatie, un anumit sictir. Un anumit gest de dat parul pe spate. Trebuie sa te strambi, chiar sa clipesti cumva. Sa te alinti. Ca sa-ti iasa bine. Faata! E altfel decat ai spune ‘fata de la pagina 5’ sau ‘fata mea e o printesa’ sau ‘fata mea e asa desteapta …’. E ca si cum as fi baiat si as vorbi cu ‘xxx-mi-as’ sau ‘ce xxxx mea!’. Hai ca vorbesc urat si ma amendeaza ceneaul.
Sa fiti politicosi.
sau fata mea este model!
sau fata, ti-ai luat bilet la roling stone?