aniversare cu scrumbie marinata

22 Iul

Am intarziat cu postul aniversar. 18 iulie 2006 e ziua in care a fost creat. L-am primit cadou si l-am/ m-am luat in serios incepand cu articolul “Cum salutam garda de onoare” scris in primele zile ale lui ianuarie, anul curent. De ce l-am primit cadou. Pentru ca era ziua mea si trebuia sa primesc ceva care sa ma faca sa zambesc din toata inima. Si chiar am zambit. Sa fi fost ceva personal si doar pentru mine. Si pentru ca as putea sa scriu lucruri mai interesante. Adica aveam potential. In aceasta seara ma incapatanez sa scriu ceva desi nu am o stare de buna-dispozitie si nici tristete. Ca sa fie si interesant ceea ce scriu. Dar cum imi este atunci? Nu stiu. Imi este foarte cald, de asta sunt sigura. Am inceput de foarte de dimineata sa fiu tacuta. Si inca sunt. Ma mai straduiesc sa gandesc simplu si sa inteleg. As vrea sa inteleg de ce, cateodata, cand ma gandesc foarte mult la ceva, cand poate ca-mi doresc ceva, cand imi pun niste multe intrebari, cineva acolo sus imi trimite cate un semn si oameni de la care sa invat lucruri. Revenind la ziua aniversara, da, a fost una frumoasa si plina de surprize. Am fost intrebata “si ai fost fericita de ziua ta?”. Da, am fost. Pentru ca m-am simtit excelent. Eram doar eu si ziua mea. Si niste oameni buni in jurul meu. Asa cum ar trebui sa ne simtim in fiecare zi. Sa aratam bine si sa ne simtim extraordinar. Cu mic, cu mare. Cu femei, cu barbati.
Pentru ca am senzatia ca tot din ce scriu acum e lipsit de interes general ma gandesc ca o reteta pentru prepararea scrumbiei marinate (scrumbie de Dunare) ar prinde mult mai bine. E reteta de la mine de acasa. Asa cum o fac ai mei. E posibil sa existe si alte retete. Cate case atatea obiceiuri. Imi cer scuze daca acest text va produce pofte, strambaturi, greturi sau alte nenumarate simtiri. Sau daca unii specialisti in ale artei culinare vor gasi greseli de productie si servire.
Informatii generale:
Ce este scrumbia: Specie de peste teleostean, marin, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit si turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primavara intra din mare in Dunare, unde isi depune icrele.
Mod de preparare:
Se ia scrumbie de la magazin, pescari sau direct din Dunare prin pescuire. Va recomand sa alegeti scrumbie de talie mica sau medie. Cea mare e grasa. Se curata de toate ale care nu sunt bune: solzi, cap, mate. Se taie transversal in bucati de cate 3-5 centimetri. Se spala foarte bine si se pune intr-un vas cu apa rece. La inalbit. (Asa cum gospodinele pun rufele albe la inalbit.) Se lasa cateva ore bune pana cand iese tot sangele si pestele devine alb. E bine ca pe parcursul acestui proces de inalbire sa nu se foloseasca nici un inalbitor pentru care ati vazut reclama la teve. Stiu ca reclama e sufletul comertului si tentatia de a incerca un produs nou e foarte mare. Va recomand doar sa folositi apa rece de la robinet si sa schimbati din cand in cand apa din vasul de inalbire. Dupa ce va asigurati ca pestele este alb, alb curat, se ia bucata cu bucata si se aseaza intr-un vas cu sare. Acum uitati reclama de la televizor care va atentioneaza in fiecare zi ca sarea in exces dauneaza grav sanatatii. Asta pentru ca nu e vorba de sanatatea dumneavoastra. Ci a unui peste deja mort. Si, daca stau bine sa ma gandesc la procesul ce urmeaza, va trebui sa folositi foarte multa sare daca vreti sa nu aveti probleme cu sanatatea atunci cand veti manca scrumbia marinata. Se presara sare pe fundul vasului si apoi se aseaza straturi bucatile de peste. Presarati tot timpul sare peste peste. Capacul vasului sa fie sarea. Se lasa scrumbia la macerat timp de 24 de ore. Se scoate din sare si se spala bine. Chiar se pune apoi intr-un vas cu apa rece pentru procesul de desarare. Nu mult. Cam o jumatate de ora. Intre timp trebuie sa va faceti rost de niste borcare pe care sa le puteti apoi inchide ermetic. Mari sau mici. Odata pestele albit, macerat si desarat, se aseaza cat mai ordonat in borcane. Sa se ocupe tot spatiul liber din borcan. Acum, pestele din borcan nu poate fi lasat pe uscat … In functie de cate borcane ati strans si cata scrumbie aveti se ia un vas. Trebuie preparata “saramura”, lichidul de conservare a scrumbiei. Proportia este de unu la unu: o cana de apa cu o cana de otet. Se face o fiertura din apa si otetul mai sus masurate, cu un adaos de foi de dafin si boabe de piper. Dupa ce “saramura” s-a racit se toarna in borcane. Borcanele se inchid ermetic. E bine sa le pastrati in frigider. Saramura marinata poate fi servita chiar de a doua zi. Se serveste rece, cu o ceapa verde in mana. Va rog sa mancati cu grija. Si nu din cauza oaselor, pentru ca nici nu le veti mai simti. Ci pentru ca e delicioasa si e foarte consistenta.
Pofta mare!

Anunțuri

6 răspunsuri to “aniversare cu scrumbie marinata”

  1. engambament Iulie 23, 2007 la 7:24 am #

    la multi ani si multe post-uri bune.
    🙂
    si nu in ultimul rind, pofta buna ‘la masa’ 🙂

  2. neghinitza Iulie 23, 2007 la 8:15 pm #

    8->

  3. cristina Aprilie 17, 2008 la 3:30 pm #

    Frumos mod de prezentare, bravo tie.
    Da, are dreptate in ce priveste scrumbia. Este buna de te lingi pe degete, asa ca, pofta buna tuturor care vor manca.

  4. andutzu7 Iunie 12, 2008 la 10:44 am #

    e mijto reteta am cautato pt tata si a mers !!:*:*

  5. inna Noiembrie 30, 2008 la 11:27 am #

    miami…… bun bun il ador :X:X

  6. Cristina Februarie 4, 2013 la 12:22 pm #

    cu asa prezentare ,gatesti ca in lumea povestilor si nu simti nicicand mirosul neplacut al pestelui ,,,,,felicitari pentru talentul tau ,,,,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: