ganduri de vacanta

16 sept.

M-am intors din cea mai lunga vacanta din ultimii 7 ani muncitoresti. Daca stau bine sa ma gandesc, a fost o vara vesela, cu multe plimbari. Si cand spun asta nu ma compar cu altii ca nu stiu cum fac altii. E pe simtite si traite. Un studiu recent facut de o companie de research la cererea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale spune ca “mai mult de 70% dintre romani nu au fost in concediu, in aceasta vara. Si nu vor pleca in vacanta in perioada urmatoare. Cauza o reprezinta banii prea putini. Doar 8% dintre persoanele intervievate au declarat ca si-au luat concediu, iar alti 20% urmeaza sa plece in vacanta. Cat priveste locul de petrecere a concediului, 80% au ramas in tara, 10% au plecat in strainatate, iar 7% si-au impartit vacanta intre Romania si strainatate. Pentru concediile din tara, statiunile de pe litoral si cele de la munte sunt preferate de majoritatea romanilor. Foarte multi – o treime – au fost la rudele dintr-o alta localitate. Cercetarea s-a facut pe un esantion de 1.161 persoane, cu o marja de eroare de ± 2,9%”. Asa a fost comunicatul din cadrul unor stiri nationale, in 31 august 2007.
Mi s-a parut un procent foarte mare al celor care nu au fost in concediu in acest an. Sa fie acesta real? Asta pentru ca: 1). nu se spune daca esantionul e national si include si cei 47% de romani din mediul rural care nu-si iau concediu pentru ca nu au de la cine sa-l ceara; 2). nu stiu daca am de-a face cu o populatie activa si daca cei 70% de romani sunt si ei activi si calculati corect dintr-o populatie totala de + x ani; 3). guvernul s-a plans nu de mult ca numarul bugetarilor a crescut exagerat de mult in ultimul an; deci, gandindu-ma ca ei sunt multi si isi iau in mod clar si obligatoriu concediu, unde sunt ei: in cei 30% sau in cei 70%?; 4). cine erau romanii care au umplut 100% unitatile de cazare de pe litoral, performanta anuntata cu isterie la toate buletinele de stiri tv in fiecare zi calduroasa de vara, cu insistenta in fiecare zi de weekend prelungit. Cine erau cei care blocau drumul dinspre/spre mare, respectiv munte? Poate ca vinerea/lunea libera nu se pune la concediu. Si pe buna dreptate. Ca de concluzie, ce sa zic?! Ca ma incadrez in categoria romanilor care si-au luat concediu si au fost in vacanta atat in Romania cat si in strainatate?! Sa fie de bine, sa fie de rau?!
O vorba inteleapta spune ca a calatori inseamna a invata lucruri noi si nu doar a vedea. Iar o alta vorba spune ca experienta nu inseamna ceea ce ti se intampla ci ceea ce inveti din ceea ce ti se intampla. Dupa cum vedeti, din aceste doua vorbe mari pot scoate verbul “a invata” care este cel mai prezent si activ si pot trage concluzia ca cea mai mega chestie pe care o poti face zi de zi, in viata asta extra-uterina (cum ii place cuiva sa spuna), este sa inveti. Nu vreau sa fac din acest post o lectie despre citate intelepte si nici una despre invatatura. Dar eu chiar am stat si m-am gandit ca am invatat ceva chestii despre mine sau despre altii, despre lucruri.
Cum poti sa atarni. Aduce a leneveala dar e o chestie mai shic, mai non-conformista. Asta si pentru ca oricine poate spune “bai ce am mai lenevit astazi!” si suna prea sec, prea comun. Pai ce, tu nu poti sa lenevesti?! Ba da, poti. Dar sa atarni poti? A lenevi e similara cu starea de a nu face nimic. Atarnarea poate implica si miscare, activitate, vizionarea unui film, minte ascutita, cercetare, analiza. Poti sa atarni intr-o statie de autobuz, intr-un tranvai in miscare, intr-un parc, pe o strada. Dar va rog frumos sa nu va insusiti aceasta stare! E interzis! Numai eu stiu despre ea si inventatorul ei.
Cum poti sa te simti liber pe o plaja, la mare. Sa fii cu tine si sa rasufli multumit.
Cum poti sa respiri aerul de munte si sa te simti extraordinar pe varf de munte, in aerul rece, intr-o cabana fara curent si apa curenta care iti arata cat de departe suntem de civilizatie si de modern.
Cum poti sa fii vesel si foarte simpatic intr-o stare de semi-betie. Si apoi sa-ti dai seama ca ai putea sa fii asa si cand esti mega treaz. Doar ca-ti lipseste curajul sa le razi in fata.
Cum e sa ai curajul sa spui tot ce gandesti. Sa ai curajul sa fii spontan si sa nu filtrezi gestul sau gandul.
Cum e sa ai o multitudine de ganduri in minte care iti sufoca o stare si tu sa nu poti sa alegi cel mai bun gand care sa o explice. Si cum e dupa ce trece starea, sa-ti vina sa razi de cate ganduri fara rost te-au stresat in acele minute. Filme, ar spune unii. Cand de fapt nu ar fi trebuit decat sa ai invatatura pentru a te scoate pe TINE din toata negura aia si sa te detasezi de tot ce e strain. Dar cum sa te detasezi de ce e strain cand tu bagi capul si nu te gasesti?
Cum e mega fain sa experimentezi niste stari si cat de fericiti suntem cand facem/ invatam lucruri noi sau cand se iteste si cea mai mica speranta ca suntem pe drumul cel bun in prezent. Iar acum imi aduc aminte o chestie foarte faina pe care am citit-o tot in aceasta vara despre, as putea spune, reactie la “doar prezentul conteaza” care spune: “Omul nu poate fi sigur decat de clipa prezenta. Dar e, intr-adevar, sigur? Poate el cu adevarat sa cunoasca prezentul? E in stare sa-l judece? Fireste ca nu. Caci cum ar putea, cel care nu cunoaste viitorul, sa inteleaga sensul prezentului? Daca nu stim spre ce viitor ne duce prezentul, cum am putea afirma ca acest prezent e bun sau rau, ca merita acordul, neincrederea sau ura noastra?” – Kundera.
Cum ca isteria exista in fiecare dintre noi. Mai mult sau mai putin. Mai pozitiva sau mai negativa. Mai linistita sau mai zbuciumata. Cu formele ei diferite, multe si nestiute de manifestare. Am adaugat o noua caracteristica in lista mea cu care porneam la drum in invatarea oamenilor, in metrou sau de/pe oriunde.
Cum ca exista oameni care sunt pro pentru legalizarea marihuanei sau a altor droguri usoare. (Nici nu stiu daca am voie sa spun marihuana) Cum au reusit ei sa aiba un contact cu ei, sa-si exploreze limitele si mintea, cum au devenit doar ei si cum au stiut apoi sa faca diferenta intre ceea ce simt ei si restul. Da, legat ceva de meditatie si ganduri. Dar abuzul nu e bun, o stie toata lumea si o recunosc si ei.
Cum am avut sentimentul pentru cateva minute ca sunt dintr-o alta lume decat tinerii care ma inconjurau intr-o cafenea (isi spune KF, cafenea de arta contemporana) mai diferita de ce am vazut eu la viata mea, cu o atmosfera lounge, chilly si … oricum, ceva gen din categoria muzica electronica. Dar nu era genul de cafenea&bar lounge care se gaseste in Bucuresti. Adica de fite. Era ceva foarte simplu. Oamenii erau foarte relaxati, non-conformisti, foarte deschisi. Mi-ar fi placut sa trec pe acolo intr-o seara, in mijlocul unei petreceri de-a lor. Sa ma uit la ei. Am fost ziua. Nu stiu. Pot sa mai invat.
Cum ca exista ceva curent goa si adeptii organizeaza un eveniment pe langa Sibiu; in aer liber, la cort, se aduna cu mic si mare si sunt fericiti.(http://romania.indymedia.org/ro/2006/06/1463.shtml)
Cum e Croatia o tara extraordinara. Oare vesnicia croata unde s-a nascut? Despre cea romaneasca a spus Blaga ca s-a nascut la sat. Am trecut prin Croatia prin zone muntoase, atat de stancoase si de salbatice, incat nu am rezistat si m-am intrebat: “oamenii astia din ce traiesc?”. Pentru ca erau oameni care traiau acolo. Aveau o casa mare la multi kilometrii departare de civilizatie. Mi se parea incredibil si vazand atata piatra ma intrebam din ce traiesc. Si am fost invidioasa pe ei, clar. As fi vrut sa am si eu curajul sa stau acolo desi mi se parea infiorator de singuratic, frig si liniste. Sa am curajul sa traiesc. Cred ca doar vantul si frigul ii mai deranjeaza din cand in cand. In rest, nu pareau sa fie incorsetati de frica de a fi pradati.
Croatii mi s-au parut niste oameni gospodari. Si cei de la sez si cei de la munte si cei de pe coasta. Case mari, chiar foarte mari, facute parca sa le incapa tot neamul, trainice, facute numai din caramida, relativ noi. S-a vazut influenta ungara la casele de la granita cu Hungaria, respectiv influenta stilului italian la casele de pe coasta. Ca sa nu mai spun de arhitectura oraselor de pe coasta … stradute inguste, case ingramadite dar case mari, cu floricele.
Intrebarea “din ce traiesc acesti oameni” m-a obsedat pana am ajuns la coasta. Acolo mi-a fost clar din ce traiesc. Din turism si navigatie (Au multe golfuri in care am vazut mii de iahturi. Asta mi-a placut cel mai mult. Sa ma uit la barcute.) Ca sa nu par simplista, pot sa va mai spun ca a mai existat o intrebare care ne-a tot pus pe ganduri: De ce erau steagurile croate in berna? Cine sa fi murit de au declarat doliu national? Nu am aflat.
Ca Croatii au stiut sa-si protejeze frumusetile naturale si sa le si puna in valoare castigand mega bani de pe urma acestei miscari foarte inteligente. Au foarte multa verdeata. Si nu au facut decat sa ingradeasca o zona si sa spuna “pe aici nu se trece. e zona protejata”. Am vazut Parcul National Plitvice. E vorba despre ceva munti si apa la mijloc. Pare simplu si se poate ca unii sa-mi spuna ca sunt superficiala si nu apreciez fenomenele extraordinare create de natura. E super marfa sa ai multa apa care sa-ti vina de peste tot, sa cada in cascade, multe lacuri asezate in cascada/ scara parca de o mana omeneasca, unul sa se alimenteze din celalalt, si inconjurate de munti acoperiti cu multa multa verdeata si copaci. Nu-ti trebuie decat sa delimitezi aceasta arie naturala, sa faci niste trasee cu niste locuri cheie pentru sightseeing astfel incat sa creezi spectacol si omul lasat masca sa spuna uau, sa pui un vaporas si un trenulet care sa plimbe gerovitalul si oamenii comozi atunci cand obosesc. Foarte dragut :-D.
Cum Croatii cu care am intrat in vorba rupeau foarte greu pe engleza. Mi se pare si normal atunci cand ai majoritate turisti nemti, austrieci si italieni. 
Cred cu tarie ca in Croatia exista altfel de nori decat in Romania. Bine, sa spun Bucuresti, nu Romania. Ca sub cerul lui stau de mai bine de 10 ani. Am fost impresionata si m-am simtit minunat uitandu-ma la nori. Foarte foarte multi nori. I-as fi pozat doar pe ei. Cred ca stiu ce as vrea sa fiu! Un nor.
Recunosc ca mi-a fost dor si de casa mea. Mai ales ca am fost foarte racita, putin prost dispusa, pe ganduri, friguroasa. O sa revin cu poze.

Reclame

Un răspuns to “ganduri de vacanta”

  1. engambament septembrie 17, 2007 la 7:19 am #

    bine, da pozele unde-s?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: