un zambet

6 oct.

Cand esti trist e bine sa continui sa fii trist. Cand iti vine sa plangi e bine sa plangi. Plansul descarca si mai si curata. Cand te supara ceva si refulezi e de bine. Chiar daca iese cu bataie. E chiar bine sa-ti iei bataie. Ai sansa sa te inveti minte. Ai sansa sa scapi de suparare sau experienta negativa. Cand te doare capul iei o pastila si iti trece. Cand esti tacut si simti ca limba refuza sa lege un cuvant taci si nu forta sa spui lucruri marete. Se va rasti unul la tine „Ce ai spus, tampitule?!” si-ti va fi de ajuns pe ziua aceea. Cand ti-e somn du-te la culcare. Banuiesc ca si atunci cand esti vesel e bine sa continui sa fii vesel, dar probabil ca nu si-a pus nimeni inca problema cum sa rezolve starea de bine/ veselie. Sunt unele stari, sentimente care se opresc pentru ca te-ai gandit prea mult la ele si le-ai complicat. Si pe ele si pe tine si pe altii. Obosesc si simt nevoia sa se opreasca ca sa rasufle putin. E imposibil sa dea timpul inapoi. Nici tu nici Ele nu ati sti ce sa faceti ca sa va fie bine. Viitorul nu-l stii. Doar tu esti. Iar starile, sentimentele si gandurile sunt ale tale. In trecut, prezent sau viitor. 
Asa ne place sa cascam gura si ochii la ceilalti de langa noi … de parca am fi niste tampiti. De parca capul, trupul si sufletul nu ar fi acelasi human being. De parca nu am fi deloc constienti de noi insine. Desi ne enerveaza de murim, ne cascam la ei. Si ne place de murim. Ca sa ne incurajam, invatam, cunoastem, miscam, mobiliza, bate, inveselim, intristam, traim, uri, iubi, furam, mintim, insela, lovi, ca sa fim curajosi, lasi, marinimosi, fatarnici, mandri, milosi, ca fim mandri de noi. Ne radem de ei. Si ne este bine.
Azi de foarte de dimineata m-am uitat la oameni. Sa vad daca ei sunt altfel decat mine. Cine e mai bun? Eu sau ei. Sa vad daca erau tristi, veseli, ingrijorati, nebuni, buni, iubitori, calmi, drepti, grabiti, somnorosi. Sa ma rad de ei, de fapt. Erau. Eu eram dar nu ma gandeam la nimic. Sa nu ma intrebi ce fac. Cateodata chiar nu stiu. Dar azi stiam. Eram nicicum. Eram intr-o stare de asteptare. Ieri am iesit din ganduri si azi asteptam sa gasesc ceva nou si bun. Intr-un final am gasit. Eram foarte multumita de mine si cu mine. Sentimentul nu a durat mai mult de 5 minute dar a fost minunat. A trebuit sa ma reasez printre oameni si sa vorbesc cu ei. Ar fi trebuit ca in acele 5 minute sa fug acasa si sa ma inchid in casa. Si sa dureze o vesnicie.
Azi am experimentat zambetul. Eram cu o prietena sa mancam. Am zambit ospatarului chiar daca ii spuneam ca asteptam bauturile de ceva vreme. Si am zambit de fiecare data cand a trecut pe langa mine. Am zambit si cand am vrut sa-i spun ca mancarea intarzie mai mult decat ma asteptam. Am zambit de multe ori. Dragut. Nu m-am fortat. Era zambetul meu sincer. Ochii imi erau curati. Incepusera sa-mi placa baietii. Si de fiecare data cand zambeam chiar se opreau sa ma intrebe daca doresc ceva. Chiar daca ma aratasem suparata ca intarzie mancarea. Si ne-am distrat. Si am mancat cu pofta. Tot din farfurie. Mancarea a fost buna si noi flamande ;-).

Reclame

Un răspuns to “un zambet”

  1. ebgambament octombrie 6, 2007 la 11:42 pm #

    speechless!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: