Gandim, nu ghicim

12 nov.

Nu e un protest. Si nu am zis-o eu. Mie doar mi-a placut si m-am mirat ca o tanti care isi vede nepotii dupa ceva vreme si tot repeta cliseul cu “vai da’ ce ati mai crescut! Ce mari si frumosi sunteti! Si destepti! Ptiu!”. Totusi, as putea sa protestez astazi. Am motive. Pentru legarea la maini si la gura intr-o institutie pe care o consideram chic si cool. In prima zi de interdictie totala pentru orice mijloc de comunicare cu care eram obisnuita sa-mi incep ziua de munca. E asa de bine sa spui “buna dimineata” intr-o zi de luni unor oameni simpatici …
E adevarul unui baietel de 6 ani pus la o mare incercare. I-a tinut piept educatoarei care vroia sa anime niste copii intr-o ghicitoare. Protestul a venit imediat. Stau si ma gandesc ca e bine, copil fiind si punand multe intrebari, plangand si tipand dupa ceea ce-ti doresti dar nu obtii, sa ai un parinte care sa-ti aminteasca mereu sa gandesti. Ia gandeste-te? Cum e? Tie ti-ar placea? Nu te vei lasa niciodata pacalit. O sa continui sa si sa-ti pui multe intrebari dar o sa ai si o sa dai raspunsuri. Jocul era sa ghiceasca genul unui substantiv. Lectia fusese despre genurile substantivului: feminim, masculin si neutru. Bag de seama ca a ghici suna in mintea educatoarei a joc de copii si ca e mult mai soft decat a gandi. Ma intreb cum s-a simtit educatoarea in fata unui astfel de adevar, cand toti ceilalti copii se si pregateau sa o ia pe ghicite daca e unul feminin, unul masculin sau unul neutru. Dupa doua incercari, a treia ar fi dat raspunsul corect. Simplu.
Oare s-ar putea trai intr-o lume numai de chestii ghicite? Uau, cum ar fi sa ghicesti daca maine trebuie sa invati la mate sau nu. Sa ghicesti daca ti-e foame sau nu sau daca e norocul/ soarta sa mananci acum o friptura sau sa o lasi pe alta data. Sa ghicesti daca mai are sens sa acorzi incredere primului om pe care il intalnesti pe strada in dimineata in care esti cel mai trist om de pe pamant. Cred ca din start a ghici inseamna pierdere pentru altii si castig pentru ceilalti. Eu am vazut prima data pierderea. Poate ca altii mai ghicitori decat mine vor vedea castigul prima data. Bine, pierdere poate fi si cand gandesti dar macar atunci poti spune ca ai fost un prost, nu ca ai fost total lipsit de fler. Sau noroc? Sau soarta? Da, sunt si niste sentimente, insticte pe care nu le ghicesti, le simti. Dar sa spunem ca ar fi doar o chestie de ghicit. Nimic rational sau emotional. Cum ar fi o lume de chestii ghicite? Castigul cel mai mare aici ar fi joaca. Putina sau ceva mai multa, dupa gust, imaginatie si risc. Dar cum, mai ales, joaca cu sentimentele si simtirile semenului este cea mai josnica chestie … eu zic sa va jucati dar cu limita.
Se poate gandi in moduri infinite. Adica fiecare rationalizeaza in felul sau. Asa se spune. Ca si cu gusturile. Ca nimeni cu se caca in gusturile altuia. In plus, a gandi e atat de generos … de larg si maret … Tot respectul! De ghicit se poate ghici in stil propriu? Exista moduri diferite de a ghici? Presupune a ghici, un pre a gandi? A ghici inseamna a intelege, afla, descoperi in mod intuitiv sau deductiv (sursa: DEX). A gandi inseamna a-ti forma o idee despre un lucru, a patrunde ceva cu mintea, a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva, a (se) intreba, a discerne (sursa: DEX). Dumnezeu a fost mult mai generos cu a gandi decat cu a ghici. Nu te pui cu gandurile nimanui, ca nu-i de joaca! Si nici nu te caci in ele.
Eu zic sa lasati ghicitul in seama alb-negristilor si a mamei Omida. 

Reclame

3 răspunsuri to “Gandim, nu ghicim”

  1. engambament noiembrie 13, 2007 la 12:37 pm #

    am citit de vreo doua ori si am incercat sa ghicesc ce zici. nu mi-a iesit, asa ca m-am pus pe rationat, adica pe gindit gum zici tu 🙂

    iata asadar inca o placere nebanuita care e legata de a gindi si nu are nicicum legatura cu a ghici: poti sa cazi pe ginduri. cind esti cazut pe ginduri teoretic nu ghicesti. sau ma insel?!

    o alta teorie ce se poate formula pe tema asta: ghicitul poate fi la indemina oricui. si e mai usor. cind ti-e lene sa gindesti incerci sa ghicesti.

    dar ‘state of the art’ e sa la combini pe amindoua intr-un proces supracognitiv. cam ca in serialele alea americane: millenium si altele. cind procesului cognitiv (adica gindirea) ii adaugi, asa ca o cireasa de pe tort, (sau ca o bomboana pe coliva, depinde de situatie) procesul intuitiv. nimic nu poate bate combinatia asta. nici macar mama omida. nici doamna urania. nici plesu. nici liiceanu!

    noi sa fim sanatosi! 🙂

  2. engambament noiembrie 13, 2007 la 1:00 pm #

    si era sa uit, una din maximele mele preferate:
    „supposition is the mother of all fuck-ups!”

  3. onoi mariana februarie 1, 2008 la 9:52 am #

    nush ce sa spun……..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: