nu trebuie nimic

Azi am avut dovada. Nu pot sa fac nimic atunci cand „trebuie”. Sufar. Acum inteleg vorba „nu trebuie nimic” care, de altfel, nu-i a mea dar am imprumutat-o. Ca azi mi-a venit in minte. Azi m-am dus prin magazine sa ma uit dupa ceva de incaltat. Pentru ca intr-o saptamana am de onorat o nunta. Una cica importanta. Pana acum, costumatia de nunta era o pereche de pantaloni negri (foarte misto si chiar de ocazii speciale) si 1-2 bluze (negre si ele). Cu pantofii te descurci mai bine la pantaloni. Aproape ca nici nu se vad. Pot sa fie oricum. Numai ca de data asta mi-am spus ca trebuie sa-mi schimb costumatia. Mi-am spus: trebuie sa impresionezi! O sa fie lume buna. Numai directori. Deci, trebuie sa fiu o doamna. Nu ma intrebati pe cine sa impresionez. Habar nu am. De altfel, merg singura. Pe oameni! Si cum anul asta am luat decizia sa-mi inoiesc garderoba si sa-mi schimb cumva linia – sa port rochite – mi-am spus ca acum va fi o ocazie buna de a purta o rochita. Nu aveam in minte cam cum sa arate. Nu as fi vrut una neagra. Ca nu ma avantajeaza. Asa ca m-am dus prin magazine si m-am uitat. Nimic. Ori sunt eu mofturoasa … Dar intr-o zi, am dat peste o rochita tare haioasa. Cu bulinute si dungulite. Mi-a placut si am luat-o. Mi-am luat-o doar pentru ca era haioasa. Nici nu mi-a trecut prin cap sa ma gandesc cu ce incaltari o potrivesc sau daca chiar era o rochie potrivita pentru o nunta. Cu pretentii, asa cum si spuneam. I-am aratat-o fratelui meu si mi-a spus, sincer: rochia asta nu e de nunta! Aha! In gandul meu mi-am spus ca nu stie el … I-am aratat-o unui amic de-al meu. Nu te avantajeaza deloc! Nici la sani si nici nu-ti pune in valoare corpul. Pentru el nu conta ocazia – nunta. Aha! I-am aratat-o unei prietene, da, e haioasa. Doar atat. De nunta nu prea e. A fost draguta. Aha! Si ce fac eu acum? Imi iau o alta rochie sau imi cumpar niste pantofi/ sandale deosebite. Si chiar daca imi iau o alta rochie, de incaltat tot trebuie sa-mi iau. Ca, de, e rochie si se vede piciorul si apoi si pantoful. Macar ele sa ma puna in valoare. Am auzit eu la o emisiune la radio ca trendul este de a combina cat mai mult si creatorii de moda si liniile. Iar incaltarile, daca sunt scumpe, de calitate si deosebite, pot sa faca totul. Sa ia ochii. Nici nu trebuie sa arati cine stie. Si uite asa ma necajez … azi am fost la cumparaturi. Nu am gasit nimic care sa mi se potriveasca. In primul rand ca eu nu port toc si toate aveau toc inalt. Lat sau foarte subtire. Ce am gasit sa-mi placa, nu aveau marimea mea. Am gasit ceva sclipicios. Foarte sclipicios. Dar am inca indoieli daca se potrivesc cu rochita. Off, nu-mi place deloc sa merg la cumparaturi in astfel de momente. Cele mai bune cumparaturi au fost cele spontane. Cand pur si simplu m-am plimbat si nu trebuia sa-mi iau ceva anume. Nu ma pot hotari si parca vad, ma cunosc, ca-mi iau ceva si apoi nu le mai port. Vreau sa-mi iau ceva care sa-mi placa si sa fiu sigura ca se potrivesc cu rochia. Si daca nu ma voi putea hotari, imi iau pantalonii. Pana la urma pe cine vreau sa impresionez? Pentru ca m-am plans ca trebuie sa merg sa-mi iau niste incaltari deosebite pentru ca merg la o nunta, un amic imi spunea ca nu intelege de ce femeile se streseaza atat cu garderoba. Ca nu se uita nimeni la garderoba ei. Doamne iarta-ma, lumea e rea in ziua de azi! Se uita si vorbeste: cum ti-ai luat papornita in loc de poseta, despre culoarea prea stridenta pentru o vestimentatie de nunta – culoarea oficiala e negrul, cum pantoful nu se potriveste cu rochia, cum cocul nu te avantajeaza, cum nu ti-ai dat unghiile cu oja, cat de grasa esti – mai du-te la o sala. Deci, ca sa arate bine. Sa se uite barbatii la ele. Stiu, daca faci un sondaj, oficial, in randul barbatilor si ii intrebi ce apreciaza la o femeie, o sa spuna inteligenta. Si daca ii mai intrebi si care ar fi alegerea intre o femeie machiata si una nemachiata (a se citi inclusiv rujata) ar alege femeia fara nici un fard, ruj, culoare pe ea. Astea nu sunt decat sondaje si ranspunsuri asa, ca sa arate ca stiu sa aprecieze femeia. Simpla, cum e ea. Buna, bunaciune, adevarata. Si as mai face o paranteza si as spune ca e de la Dumnezeu dat ca barbatii sa se uite la femeile cu forme. Am auzit de multe ori vorba „ce faci cu o femeie slaba?”. Adevarul e ca daca nu e lata in solduri … si mai bine facuta … Doar trebuie sa-i faca copiii. Sunt sigura ca altfel s-ar uita barbatii la mine daca as aparea intr-o rochie si altfel daca as aparea in pantaloni. Vad chestia asta in fiecare zi. Chiar si eu intorc capul pe strada dupa o tipa intr-o rochita/ fustita (mai ales daca e scurta), cu decolteul cat casa sau cu pantalonii mulati pe fund. Asta e. Ma uit. Ca-mi place sa ma uit. Fund, picioare, sani. Deci, la ce se uita barbatii cand vad o femeie? Daca am noroc sa deschid gura intr-o conversatie cu un barbat care sa aprecieze cat de extraordinara sunt, m-am scos. Imi propun sa fac asa: sa merg la nunta asta cu placere, indiferent cum m-oi imbraca. Sa ma imbrac asa cum o sa ma simt eu bine si sexy. Si daca costumatia mea nu va fi extraordinara si daca nici nu voi atrage priviri o sa ma rog la domnul Dumnezeu ca toti barbatii din jurul meu sa aprecieze inteligenta mea. Iar doamnele sa nu ma arate cu degetul. Ca ma astept sa nu am de aratat nici fund, nici sani. Doar picioare.