Rapidul 754

11 aug.

Eram convinsa ca drumul de intoarcere urma sa fie mult mai placut decat dusul. Il mai facusem si alta data, chiar de mai multe ori. Cunosteam trenul. Calatoream tot cu rapidul, dar de data asta unul modernizat. Nu-mi vine sa cred ca in ziua de azi cefereul are inca vagoane ruginite, ingrozitor de murdare, chiar pe garnitura de rapid. Ca sa inchei subiectul aici, ca doar intentia mea e alta, pot spune ca, da, calatoria asta a fost una placuta. Bine, mie imi place la nebunie sa merg cu trenul. Sa nu fie nici foarte cald, nici foarte frig. Calatoria sa dureze undeva la 4 ore, maxim. Sa am compartimentul pe partea cu umbra. Sau chiar sa prind un amurg sau un rasarit. Sa am loc la geam si sa nu fie nimeni (sau foarte putina lume) in compartiment. Si sa nu se ajunga la discutii personale si plansete in batista.
Calatoria de azi a fost chiar amuzanta. Conditiile unui rapid modernizat si un compartiment de 6 locuri, toate ocupate de femei. Una mai batrana decat alta. Roscata mi-a atras atentia in mod deosebit. Era tanara, draguta, delicata si cam plictisita. In rest, toate doamne, care mai de care pregatita sa-si povesteasca viata. Trenul venea de la Suceava, cred. Eu m-am urcat la Focsani. Doamna cea mai batrana (undeva la 70 de ani), o doamna distinsa, care isi ascundea bine varsta, dichisita (intr-un mod simplu) chiar si la varsta asta, asa cum se dichiseste o doamna de Bucuresti cu studii universitare, povestea aventura ei de tanara casatorita in casa soacrei sale, in Bucuresti. Doamna, am tras eu concluzia, era nascuta, crescuta in Suceava, cu alte 2 surori care mai traiau si-n zilele noastre. Cum s-a suparat soacra-sa pe ea si nu-i dadea buna ziua. Cum s-a suparat si a plecat din casa babei, a trait bine chiar daca s-a chinuit sa-si creasca copii. Noroc ca mama ei traia si a ajutat-o sa-si creasca copii. In vacante ii trimitea la Suceava. Vorbesc aici de doi copii, o fata si un baiat. Acum probabil, bine-merci, casatoriti si la casa loc. Parea o doamna multumita de viata ei, fara mari probleme, impacata. Sotul ii murise acum 5 ani din cauza unui cancer la plamani. S-a curatat in 2 luni. Nu a ascultat-o sa se lase de fumat. De fapt el nu a putut sa se lase de fumat. Era un om activ. Intr-o zi s-a trezit si nu se mai putea tine pe picioare. Povestea frumos. O voce blanda, tonalitate scazuta, zambea din cand in cand, nu gesticula, calda ca persoana. Isi framanta din cand in cand mainile. Avea ochi albastri si blanzi. O doamna care parea sa inteleaga multe.
Ce faceam eu in timpul asta? Pai ascultam muzica, faceam Sudoku, studiam doamnele si trageam cu urechea. Subiectele au fost diverse. Era ca la psiholog. Ghici cine a fost psihologul?! Dar sa va mai dau niste indicii.
Audienta mai era compusa din urmatoarele: Roscata frumoasa si plictisita (in jur 22 ani) care nu a facut decat sa se joace pe telefon tot timpul; pana la Focsani nu stiu ce a facut. Nu a povestit nimic si nici nu a pus intrebari. Nici nu se uita la noi. Nu parea absolut deloc interesata de subiecte. In dreapta mea era o doamna cam de 40 de ani, nici frumoasa, nici urata. Dar fara sa-mi spuna nimic. Ochi mici si stersi. Interesata de povestea doamnei distinse. Apoi cred ca a obosit. Langa mine, imediat in stranga mea era o doamna cam de 50 de ani, foarte preocupata de subiecte si picanteriile vietii, asista cu placere la discutie si punea intrebari. Parea implicata. Mai tarziu am inteles si de ce. O alta domnita (cam de 25 ani) care a coborat la Ploiesti. Draguta dar nimic interesant la ea. Implicata in discutii, a pus intrebari, uimita chiar de intamplarile nemaipomenite din viata celorlalte. S-a prins ca le filam. Si ca aveam o slabiciune pentru doamna din stanga mea. Ni s-au intersectat privirile de cateva ori. Ce sa fac?! Cateodata nu ma pot abtine. Avea o voce ingrozitoare. Vorbea foarte tare si repede. Am fost nevoita sa-mi dau muzica tare ca sa nu o mai aud. Cateodata mai pufnea intr-un ras isteric. Problema mea era ca intelegeam ce spunea iar povestirile ei erau foarte detaliate. Iar ca persoana era absolut dizgratioasa. Avea o dilema. Daca barbatul acela o placea cu adevat sau nu. Adica, daca o tot suna si o chema inapoi insemna ca era cu adevarat interesat de ea. Si nu mai era vorba doar de servici. Ci si personal era interesat de ea. Era adevarat sau fals? O chema intr-o companie. Chestia asta a fost aproape de final. Atunci am aflat noi problema ei. Dupa ce a vorbit si gesticulat o ora intreaga si chiar mai mult. O urmaream pe doamna distinsa sa-i vad, inteleg si ghisesc ganduri. Stateau fata in fata. Nu mai rezista. Era deja foarte plictisita. Dadea din cap si mai spunea din cand in cand da. Se uita pe geam si cand venea vremea sa spuna da se uita in ochii interlocutoarei. A zambit prea de putine ori. Doamna isterica aproape ca i se baga in suflet. Mai ales ca gesticula la orice spunea. Mi s-a parut incredibil de ciudat cat de repede s-a pornit pe vorbit. Si nu se mai opera. A povestit de la inceputurile ei intr-o companie. Stia 5 limbaje de programare. Cool. Nu am retinut decat Cobol. Si am tras concluzia de era programator. Si ce minunata era ea. Si cum salva ea oamenii. Cum i-a incurajat si sustinut pe unii. Cum era una nenorocita la contabilitate si o sefa (tot nenorocita si asta) care nu vroia sa mareasca salariile si nu aprecia oamenii. Si cum a ajuns ea pana la presedinte. Compania aia avea mai multi presedinti … Intr-un final a ajuns si la dilema ei in dragoste/ viata. Daca sa-l iubeasca sau nu. Sau daca sa se intoarca sau nu. Am mai tras eu concluzia ca era vorba de un sef, in cadrul aceleiasi companii unde lucra ea. Si ce apartament bun si valoros avea ea, intr-o vila nationalizata. Si cum proprietarul vilei (o doamna deosebita si cinstita) nu a avut nici o pretentie si a putut cumpara apartamentul imediat in 1990. Ufff … am obosit. Dar m-am distrat. La un moment dat nu mai puteam fi atenta sa fac Sudoku. Asa de antrenanta era discutia. Pana m-a obosit. Apoi am inceput sa citesc. Noroc ca era cartea haioasa si usoara. In plus, am ascultat si muzica tot drumul. Doamne fereste sa ai asa o doamna in casa … isterica. Cat suflet punea cand povestea … Daca exprima un sentiment de furie ea trebuia sa tipe. Daca povestea o intamplare haioasa, era toata un raset. Daca vroia sa-ti spuna ca cineva i-a facut o nedreptate, trebuia sa-ti povesteasca in detaliu fapta. Daca vroia sa-ti dovedeasca ca barbatul ala chiar era interesata de ea trebuia sa-ti povesteasca in detaliu niste fapte. Cum, de exemplu, s-a lovit ea cu capul de un aparat mare (imi scapa numele) si ala a venit imediat, tremurand tot, sa o salveze – ea a avut acest accident tocmai pentru ca el era intr-o sedinta importanta cu presedintii si nu a vrut sa-l derabjeze. Tremura tot! Noroc ca avusese o caciula de blana in cap. Era racita. Caciula a salvat-o! Toate astea ca sa-ti dovedeasca cat de minunata este ea si ca barbatul ala chiar o vroia inapoi. Uha!
Si asta este cam ce am tras eu cu urechea … daca nu as fi avut muzica, sudoku si cartea, nu stiu ce ma faceam …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: