turista in tulcea

29 sept.

Asta e adevarul despre mine. Si am inteles asta la sfarsit. Dupa ce m-am plimbat cu bicicleta, m-am intalnit cu oameni prin locuri neumblate sau umblate in grupuri, in si cu masini, cu oamenii pasnici care se ingrijesc de muzee, m-am intovarasit cu straini pasionati de ciclism si deschisi sa iasa la joaca cu o turista. Turista in orasul meu natal. Acum stiu.
Imi place foarte mult orasul si mirosul Dunarii. Mi s-a implinit un vis: sa trag niste ture cu bicla mea pe faleza, ca sa ma vaza toata lumea, evident, apoi sa merg pe malul Dunarii, sa vad cat ma tine sa tin pasul cu ea. ramane sa fac Harsova-Tulcea. Asta e un alt subiect. Sa revenim. Ba chiar am reusit sa fac mai mult decat mi-am propus la ora diminetii, sambata, cand rabatam bancheta din spate, scoteam roata din fata si ma chinuiam sa asez potrivit bicicleta peste bagaje. A fost greu, dar am facut muschi. M-am dat cu bicla 47 de km in 2 zile, mai precis in vreo 4 ore. Am invatat multe… cum sa urc un deal, cum sa schimb vitezele, deal-vale, cum sa prind viteza in panta (am prins cea mai mare viteza din viata mea: 43 km/h), cum se mai poate ajusta saua, cum se pot regla franele fara sa umbli la saboti, ce saboti sa-mi cumpar, ca pe masura ce urcam mai multe dealuri, aveam si mai mare rezistenta si am mai invatat despre oameni, in general.

Prima tura: m-am dat pe ceva drum industrial, pe langa Dunare, dincolo de santierul naval, printre copaci, adica printr-o asa zisa padure, rand 1, rand 2… rand 10 copaci, aliniati (o sa dau niste poze). Era dupa-amiaza iar lumina soarelui a reusit sa infrumuseteasca mult peisajele, mi-au placut malurile Dunarii mancate de apa, copacii strambi, lumina, hartoapele, vapoarele pe care le-am vazut. Mi-a placut la nebunie tot ce am vazut. Din pacate foarte mult jeg – pet-uri si pungi. Drumul de intoarcere a fost mai greu. Ca ma plictisisem de pietre, ma tot ridicam in sa, dar cat… in cele din urma am obosit si m-am plictisit de drumul cu pietre. Nici nu aveam cu cine vorbi… Oamenii carora le-am dat binete nu mi-au raspuns. Erau preocupati de pescuit si gratare. Va dau cateva poze (facute cu telefonul), sa vedeti ce minunatii am vazut.
Imag008

Imag012

Imag027

Imag013

Sa va mai povestesc cum m-am imprietenit cu un nenea de la muzeul de arta (eu crezand ca e muzeul naturii)?! O sa-mi permit o paranteza ca sa va spun cine e nenea, ca mie asta mi se pare cel mai amuzant – e un domn, de culoare, cu care ma intalneam, cateodata, cand eram mica pe drumurile care duceau spre casa mea si despre care eu gandeam “e singurul negru din oras”. Si il regasesc acum, pe treptele muzeului stand de vorba cu un alt domn. Pentru ca sunt pe bicla si trebuie sa urc niste scari ca sa vad orarul, ma gandesc sa dau binete si sa intreb daca e deschis si duminica. Da, imi spune, e deschis. Si are grija sa-mi atraga atentia ca e muzeul de arta. Aaa, eu cautam natura. E in spate. Apoi ma intreaba: tu esti fata? Ii zambesc si ii spun da, sunt fata. O sa incerc sa ajung maine la muzeu. Raspunsul lui ramane undeva in spate: imi spune ca m-am coafat altfel decat o fata, ca o scuza, si sa vin negresit la muzeu. La amandoua. Iata ca soarta face, acum, ca acest domn, ajuns la varsta inaintata, sa poata avea o replica la observatia mea naiva din copilarie.

A doua tura: Tulcea – centura (a fost numai coborare; foarte tare) – Mineri (catarare si coborare) – am mai mers putin si apoi am campat langa un lac. De data asta excursia a fost organizata de strainul de mai sus mentionat, pasionat de ciclism din liceu, pasionat de calatorii – toate legate, am impresia, de si cu antropologie (vorbea ceva de triburi, jungle, america de sud, siberia…), talentat in ale sportului, rezistenta colosala, carismatic, vorbaret, foarte prietenos, relaxat si deschis sa iasa la joaca cu turistii. El e strainul, pentru ca locuia la New York – nascut si trait in Tulcea, terminat facultatea de antropologie culturala in Cluj. Turistii din final de fraza, e unul singur, si anume, eu. Bicla Trek m-a tradat si felul in care eram imbracata. Daca e sa ma gandesc la singurul negru din oras, as adauga si coafura. Camparea a fost placuta, cu stat la povesti… eu mai putin vorbeareata, dar nu conteaza… ramane ideea de un altfel de om, pe care nu-l intalnesti in fiecare zi… ar putea sa inspire pe multi tineri romani si ma gandesc la a transmite si invata despre curaj, libertate, cultura, traditii, a trai, a trai, a dori, a te realiza in viata, a simti, a face sport, a te misca, a calatori, a pedala, a te imprieteni, a fi relaxat, a te juca…

P7021165_

petele negre sunt vaci; petele albe sunt lebede; petele galbene sunt nuferi
P7021166_

si in poza asta apare si o egreta, sau doua (cele gri)
P7021168_

Reclame

2 răspunsuri to “turista in tulcea”

  1. engambament octombrie 2, 2009 la 7:53 pm #

    tii, ce poze frumoase!

  2. Cristi octombrie 5, 2009 la 1:27 am #

    as vrea sa scriu un comment despre post-ul tau. dar nu stiu exact ce anume. parca nu ma pot lega de nimic 🙂 in fine, e frumos, e foarte viu, parca l-am trait 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: