un lac intr-o dimineata geroasa de toamna

28 oct.

si din titlu aproape ca am spus tot. nu sunt multe de povestit. e toamna. e dimineata. sunt undeva departe. parca as vrea sa plec acasa, parca as vrea sa raman acolo. le vreau pe amandoua. ieri vroiam sa plec. astazi as vrea sa mai raman. imi place aerul geros din dimineata asta. am iesit sa ma plimb, ca sa-mi iau ramas bun. mi s-a facut o pofta nebuna sa merg repede si mult. grabesc pasul si simt cum incep sa ma incalzesc. simt caldura cum urca pe sira spinarii, sub subtiori, pe ceafa, alta caldura imi vine din piept si ma loveste puternic in fata. rasuflu cu greutate, pufai, nu-mi pot controla respiratia din cauza aerului rece care ma pisca pe nas si/ sau a nasului care e infundat. parca mi-ar placea sa simt mereu aerul asta rece si ceea ce simt acum. sentimentul asta nu ma sperie. sunt singura, am mersul hotarat si gandurile nicaieri. stiu ca mi s-a intamplat ceva. am facut un lucru bun si am fost buna. nu e fericirea, dar ma bucur. stiu ca mi s-a intamplat. nu stiu daca sentimentul e tristete. este putin, dar mai e combinat cu ceva. un fel de bucurie. am energie si o putere blanda. simt ca as putea face orice. am iubit si acum plec dupa viata mea. fara niciun cuvant, fara judecati de valoare. am ajuns la un lac, retras si ascuns in ceata sau aburul care iese din el. ma opresc si rasuflu adanc. ii cer corpului sa nu mai fiarba. am senzatia ca daca o sa bag mana in apa, o sa simt aceeasi caldura pe care o emana corpul meu acum. e rece… degetele imi ingheata. o sa-mi fie dor de toamna asta, de frunze, de copaci, de oameni. imi este greu sa ma misc din loc. ma uit la apa, la aburi, la copaci, ma invart. nu pot decat sa stau pe vine si sa ma uit. poate ca nici nu vad tot ce e in jurul meu… vad culorile… m-au innebunit, m-au socat, m-au inveselit. gandurile mele sunt undeva sus, suspendate. au fost in mine si au iesit. sunt linistita, ca acest lac. trebuie sa plec. sa-mi fac bagajul, sa mananc. sa plec la casa mea, la locul meu… imi mai dau un ragaz si mai stau putin. mi se desfunda nasul. ma decid sa plec si pasul mi-e hotarat. acum stiu ca o sa revin aici.
P7211310_lac1
P7211312_lac
P7211314_lac2
P7211315_lac3

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: