meci

18 nov.

T: credeam ca ai sa scrii ceva despre meci… dar nu ai facut-o…
Eu: exact asta am crezut si eu despre tine si mi-am spus ca te las pe tine sa scrii, ca tu esti fana… mi te si inchipuiam scriind cu patima. Cand colo, ce sa vezi… tu ai postat doar un filmulet…
T: da, atat

Nu stiu cu ce sa incep, ca s-a mai dus din efect. Impresia a ramas, ce-i drept, una puternica, de efervescenta, de ritm, de aventura, de ceva care te umple, poate fi suficient… pentru o clipa… nu pentru o viata… de primul lucru vazut si simtit intr-o viata de om… E ceva!
Meci de handbal. Ramnicu Valcea, Oltchim – Gyor ETO, 8 noiembrie 2008, Champions League.

T e pasionata de handbal, fascinata de joc, de puterea jucatoarelor, de strategia si istetimea lor. Ti-ar putea vorbi ore in sir despre handbal si jucatoare. Am mers trei gagici, una mai pasionata decat alta. Am facut si noi o echipa. T a venit cu idea, eu am venit cu masina, eu am condus, O a fost copilot. T a vorbit de bilete, eu am stabilit contactul din ziua 8, la ora 17, cu nenea cu biletele, O a dat telefon pentru contactul final. Am fost o echipa si toata lumea a contribuit cu ceva la organizarea evenimentului.
Cred ca sala Traian din RV este prea mica pentru cati oameni ar veni la un meci de handbal, cu marea dorinta de a sta confortabil. Confortabil nu inseamna „a sta jos”, ca asta e imposibil. Nu ai cum sa tresari, nu ai cum sa te misti, sa gesticulezi, sa injuri, sa te bucuri… e imposibil, daca stai jos… aia nu e traire si nici bucurie. Nu, dar sa te simti bine, nu amenintat, sa nu duci pe nimeni in carca, sa nu te impinga nimeni si daca tot te impinge, macar sa merite sa se imprieteneasca cu tine si sa-ti puna mana pe umar…
Acum imi vine in minte un sfat si nu ma tin: daca vreti sa stati jos (mai corect spus, langa un scaun), trebuie sa fiti la sala in jur de 17, poate chiar mai devreme… asa am auzit in jurul nostru, meciul incepand la 19. Noi am ajuns la 18, ca am plecat cu o ora intarziere din Bucuresti si jumatatea noastra de sala care ni se cuvenea era deja plina. Audienta e impartita in doua: o jumate pentru oamenii cu bilete, nevoiasi sau veniti de departe; cealalta pentru abonati. Asta nu a stiut ca ne spune noua nenea cu biletele… Fiti siguri ca jumatatea pentru abonati se umple pana la urma… tanjesti ore in sir dupa scaunele libere din cealalta jumatate, ii injuri facand referire la neamul lor de romani, de hoti, de needucati in ale statisticii… dar abonatii sunt niste domni si vin cand vor ei… asa ca jumatatea se umple… doua jumatati care se atrag si resping in acelasi timp. Ei isi permit sa fie relaxati, sa stea jos, sa vada meciul. Tu esti in jumatatea poporului… galeria e de partea ta… poporul e cu tine, impreuna sustineti echipa!
Acum, pe bune… meciul a fost ceva de zile mari. A meritat drumul pana acolo si mai mergem. Fetele au inceput sa se incalzeasca de la sase si ceva, cam o jumatate de ora. Apoi s-au retras usor pentru o intrare scenica mareata. Meciul a inceput la 19. Am inceput in forta, marcand cateva goluri. Portarul, Paula Ungureanu – m-a impresionat cum a aparat cateva aruncari. Eram pozitionate in partea cea mai din stanga a salii, in spatele tabelei de marcaj, in ultimul rand de scaune si in primul rand de oameni in picioare, care se tineau in brate, isi intindeau gaturile, se ridicau pe varfuri, vedeau franturi si simteau golul. Aflam scorul intreband… in mare parte nu am stiut scorul, nici cu cat s-a incheiat victoria noastra. Foarte interesant sentimentul… parca o traire si mai intensa, doar pentru ca erai convins, stiai tu mai bine, ca avem avantaj. Antrenorul avea oamenii lui de aparare si oamenii lui de atac. Ii arunca in joc doar ca sa-si faca treaba. Dupa inceputul in forta a venit, destul de repede, egalitatea pe tabela de marcaj, lucru care m-a ingrijorat, poate chiar un usor avantaj al oaspetilor… cum spuneam, nu stiam niciodata scorul adevarat. Apoi, incet-incet, am simtit ca avem avantaj. Nu prea reuseam sa facem contra-atacuri… si mi se parea ca se intra usor in apararea noastra… mi s-a parut…
Va dau niste poze, ca sa tac:
jumatatea plina, jumatatea goala

momentul zero



the end

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: