Aaaaaaaaaa, gandacul!

18 iun.

Astazi la birou, un gandac rosu de bucatarie, a aparut din necunoscut pe biroul unor tinere fete concentrate in fata unui calculator si a creat un moment de panica si agitatie. Toata lumea curioasa sa vada gandacul si sa intretina panica sau sa sustina emotional victimele! Tipatul de spaima, sunt convinsa, s-a datorat surprizei si apoi neplacerii de a avea un daunator chiar sub nas, sa-ti umble pe masa, pe tastatura ta, dupa ce a umblat prin cine stie ce alte locuri. Adevarul e ca, daca stai bine si te gandesti, te intrebi cum de poate o multinationala sa faca gandaci la 6 luni dupa ce s-a mutat intr-o cladire noua, clasa a, in pipera, iar gandacii sa se gaseasca peste tot, in bucatarie, in sufrageriile muncitorilor, pe masutele muncitorilor. Cum poti sa mai muncesti cand te gandesti ca oricand poate sa vina iar gandacul pe langa mainile tale, sa ti se urce pe picioare, sa-ti calce pe lucruri… Vine barbatul hotarat sa omoare gandacul, dar el nu se lasa, alearga foarte repede si se ascunde foarte bine. Nu mai e de gasit… Insa nu te lasi si cauti gandacul, rascolesti lucrurile… pana la urma, gandacul e atat de ametit de harmalaia pe care a creat-o incat se hotaraste sa fuga catre un alt birou, sa fuga de responsabilitatea locului cu care se obisnuise si sa gaseasca unul mai linistit. Probabil s-a uitat putin printre picioarele tuturor, si-a rotit capul si si-a dat seama ca acolo unde e lumina mai multa, e sigur un loc mai linistit. Asa ca a zbuchit-o spre stanga. Ghinionul lui… a iesit pe culoar si, chiar daca mocheta este portocalie si foarte aproape de culoarea lui naturala, miscarea lui in zig-zag deseneaza umbre perceptibile de dusmanul isterizat care isi napusteste talpile asupra lui. Uite-l! Buf, buf! Aaaaaa!
A murit gandacul!

Am avut un singur gand. Caminele din agronomie pline de gandaci, mai ales in vacanta de vara cand se goleau si era foarte cald. Erau gandaci mari si gandaci mici, puii lor. Si misunau… era greu sa prinzi vreunul. Mama, oare cati microbi plimbati de ei am inghitit cat am fost studenta?! Se gaseau cam in toate caminele. Mai multi sau mai putini. Cred ca, pe vremea aia, nu mai tipam cand ii vedeam insa stiu ca-mi era scarba. Totusi…

Reclame

4 răspunsuri to “Aaaaaaaaaa, gandacul!”

  1. armin iunie 21, 2010 la 10:28 pm #

    probabil ca venise la o sedinta sau vrea sa si faca si el o multinationala sau era un metamorfozat care se ratacise pe culoarele castelului asteptand sa fie spanzurat pentru ceva pe care nici el nu l intelegea…nu stiu…

  2. armin iunie 21, 2010 la 10:29 pm #

    pe culoarele castelului multinational 🙂

    • floricica iunie 21, 2010 la 11:59 pm #

      buna intrebare. cine era gandacul?! cu siguranta era un rebel, cu nevoie de spatiu, diversitate, aventura si cunoastere. bucatariile sunt toate cam la fel. din pacate pentru el, nu a avut si simtul omului, fara cunoasterea psihologiei umane a ales gresit birourile.

      castel multinational… cam infricosator… ma intreb daca o sa fiu salvata vreodata…
      acum e mort… nu ne ramane decat sa nascocim sau sa-i urmarim pe ceilalti gandaci.

  3. armin iunie 29, 2010 la 12:05 pm #

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: