ce esti tu, ma?!

15 ian.

tu care citesti, nu trebuie sa raspunzi. si nu ca nu m-ar interesa sa stiu despre tine… ba da, sunt foarte curioasa… mi-ar placea sa fiu o gaza, uite, o gargarita, si sa stau in parul tau si sa merg oriunde mergi tu si sa te urmaresc… apoi, sigur as vrea sa ma imprietenesc cu tine si sa fac pe sfatoasa, ca sa te apar de rele… apoi te-as imbia sa ma duci la munte, sau daca ar fi vara la mare, unde m-as da de trei ori peste cap si m-as transforma in om ca sa pot face o baie in mare. intrebarea e dificila si cere un raspuns grandios, iar daca nu ai trecut printr-un proces dur de auto-cunoastere, sigur nu vei cunoate adevarul.
insa, sa-ti spun despre ea… e o intrebare pe care am auzit-o de multe ori, chiar de curand, si am invatat-o pe de rost. ea se pune intr-o atmosfera incordata, intr-o cearta in care descoperi ca celalalt te-a mintit, cand te enervezi pe celalalt si vrei sa-i demonstrezi ca e mai prost decat tine. daca iti spune un adevar care te supara si vrei sa te razbuni, il intrebi ce este EL. EL este omul, o persoana. sa specific, sa nu care cumva sa va ganditi ca este vorba despre un barbat. nu o sa-i treaca prin minte sa-ti spuna ca EL e el, asa cum il stii, sau prietenul tau, sau soarele tau, sau persoana pe care spuneai ca o iubesti. intrebarea o sa-l ia prin suprindere si o sa raspunda „da’ tu ce esti, ma?” sau chiar o sa mai completeze „crezi ca esti mai grozav decat mine?”. tu atunci sa-i spui „nu ai fi ceea ce esti fara mine!”.
am invatat toate acestea de-a lungul experientei mele de viata… iar o intamplare recenta mi-a confirmat-o. era o seara minunata de noiembrie pe care mi-o petreceam la mine acasa, invartindu-ma prin casa dupa o zi muncitoreasca. cred ca era vreo 11 noaptea, pentru ca, tin minte, eram deja in pijamale. liniste. la mine parca mergea tv-ul pe un post de muzica. deodata se aud tipete si vorbe rasptite. inchid tv-ul, ca sa inteleg primejdia. ceva despre un sms, apoi curva, apoi „lasa-ma in pace”, apoi „ce esti tu, ma?”, apoi „dar tu ce esti, ma?”, „nu esti nimic!”, „lasa-ma”, „nu te apropia de mine”. toate acestea veneau de la niste vecini, cu un etaj mai jos. supararea, nervii si agitatia erau maxime. tropote. amenintari de palme. pentru ca-s pacifista si vreau ca toti oamenii sa fie fericiti, mi-a venit un gand si m-am si executat – sa salvez pe cineva! asa ca, am iesit pe usa, in pijamalele mele roz, si am coborat hotarata. am ajuns in fata usii in cauza si am inceput sa bat tare. am facut asta de cateva ori. in acelasi timp, s-a lasat tacerea iar eu am dat un pas inapoi. in urmatoarea secunda eram deja cu un etaj mai sus, la mine in casa. in urma mea cineva iesea din casa cu pricina, trantind usa si injurand. imi tremurau picioarele. mi se facuse brusc frica si mi-am dat seama cat de nesabuita am fost. apoi am ras. astia se certau ca chiorii iar eu puteam sa mananc o bataie pe bune!
apoi a fost liniste.

Reclame

3 răspunsuri to “ce esti tu, ma?!”

  1. Tamara ianuarie 19, 2011 la 11:28 am #

    Eu cred ca ai procedat bine, chiar cu riscul de a o incasa. Pana la urma, ai dorit sa faci un bine :).
    Iar inceputul articolului este foarte fain…!
    Bravo!! Bravo!! Bravo!!

  2. Ana ianuarie 19, 2011 la 8:22 pm #

    Genial. Unul dintre cele mai bune posturi pe care le-am citit vreodata. Nu o sa spun ca ai facut sau nu bine ca ai batut la usa, dar o sa spun ca de aici, din universul meu, ai facut bine ca ai scris asta, exact asa cum ai scris-o. vezi, de asta te pretuiesc!

  3. floricica ianuarie 19, 2011 la 9:46 pm #

    🙂 ce de laude… 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: