Arhiva | aberatiile mele RSS feed for this section

desene si predictii

29 Mai

T tine umbrela ei deoparte, uda fiind, usor departata de ea, sa se scurga, cu varful in jos. Se sprijina de ea si o tot misca. E genul de umbrela alungita si subtire. Suntem in metrou si stam jos, pe primele doua scaune pe partea dreapta de mers a trenului. Apa se scurge incet de pe panza umbrelei si in scurt timp se formeaza o mica balta in jurul umbrelei. Vorbim diverse. Ea se joaca cu apa si face urme pe podeaua trenului care ne duce la Universitate. A tras linii prin apa in mai multe directii. Desena ceva, fara forme si fara o imagine precisa. Bucuroasa ca se vad niste forme, bucuroasa de idea de a desena in apa, se intoarce la mine si spune ca a desenat ceva. Cu apa si varful umbrelei. Ma uit si reflectez. Vad un cal, dar nu ma hotarasc care si unde sa-i fie capul, spun eu. Aici, in stanga. E o linie mai scurta, care poate fi capul aplecat, si te poti gandi ca paste. Ea se uita si se gandeste. Parca ar fi mai potrivit sa aiba capul in partea aceasta, in dreapta. Da, dar ar avea un cap prea lung. Pe de alta parte, capul tau ar fi coada mea, care iar mi se pare nenatural de lunga. Uite si un nor, spune ea. Iar pata aceasta chiar de deasupra calului e un bondar urias care se aseaza pe cal si-l musca. Daca are capul in dreapta, nu prea ii vad toate picioarele, zic eu. Uite aici, e ca si cum calul coboara un deal si paste, zice ea. Aaa, uite, firul asta lung e chiar o apa, un parau intortocheat. Ne amuzam ca aberam. Ne intalnim cu E care se urca in tren de la Victoriei si ne repereaza. Noi continuam sa ne uitam la imaginea schitata in pata de apa, cu varful umbrelei. E nu prea are spatiu sa participe la interpretarea noastra critica si artistica a desenului. In fata noastra este o doamna care urmareste desenul odata cu noi. Se uita la desen, se uita la noi. Asculta. Dupa un timp, destul de indelungat, se hotaraste sa spuna ceva – nu o sa faci usor bani in viata! Verdictul a venit dur si deodata, dar T ii face fata cu zambet si, chiar, seriozitate. Are o reactie. O intreaba pe doamna daca este sigura, daca stie sigur ca nu va castiga la Loto, ca ea joaca de mult si tare ar vrea sa castige. Doamna nu sesizeaza ironia si confirma ca ea spune exact ce vede in desen. Parca vad un zambet in coltul gurii ei, dar nu-s convinsa daca vrea sa fie prietenoasa sau chiar e posesoarea adevarului si zambeste cu blandete, din mila. Recunosc, eu sunt socata. Un astfel de verdict ma sperie. Suna altfel cand ti-o spune un strain cu atat de mare hotarare. Eu nu reusesc sa formulez ceva. T o mai intreaba o data daca e sigura de ceea ce vede, ca ea s-a saturat sa munceasca. Doamna ii confirma ca va trebui sa munceasca toata viata pentru bani si ca nu vor fi multi. Nu va primi bani de pomana. Va fi greu, subliniaza ea. T trage concluzia ca mai bine nu mai munceste daca tot nu o sa aiba bani in viata… Cu o ultima speranta sa lamureasca si sa schimbe verdictul, o intreaba daca stie sa ghiceasca, adica in mod profesionist… Ii explica ca desenul acela a fost supus inertiei in fiecare secunda, chiar din momentul in care umbrela a fost adusa in pozitie verticala si a fost trasa prima linie prin apa, cu mana, si ea supusa inertiei. Din momentul in care varful umbrelei a fost trecut prin apa. Plus, stangacia mainii si nepriceperii de a desena cu apa… Se doreste o ultima clarificare… predictia e pentru ea sau pentru mine, arata spre mine. Doamna devine deja mult mai serioasa. Pentru ea.

Ne pregatim sa coboram din tren. Cobor si remarc curajul doamnei sa faca predictii despre viitorul soartei noastre sau a T, cel putin, sa spunem. Asa, fara motiv. Ma intreb care element din desen i-a sugerat doamnei lipsa banilor sau munca grea pentru o rasplata baneasca. Apa? Apa sterge tot ce gaseste in calea ei. Adica muncesti in zadar… ce construiesti azi se spala/ strica maine din cauza apei? Calul, el ce vina are? Ce simbolizeaza? El este un animal frumos, chiar nobil.. nu oricine are un cal… nu vad ce semnificatie negativa sa aiba… si doar l-am facut cu cap si coama si coada. Era intreg. Cam slabanog si putin stramb… Coama cam lunga, dar sigur frumoasa. Si pastea, adica avea ce manca. Setos nu putea fi, avea paraul langa el. Existau si nori… nu am pus soarele pe cer, inspirate de vremea urata de afara… ploaie nesfarsita. Sau de la bondar a venit dramatismul… ca era urias si l-ar fi muscat pe cal, calul s-ar fi imbolnavit si ce manca azi, varsa maine…

Anunțuri

clasificarea

19 Ian

Trei copii intr-o discutie cu o bunica. Bunica ii alinta, ii mangaie si le spune: Andrei (13 ani) este cel mai inalt, Stefania (8 ani) e cea mai slaba. Apoi bunica nu mai spune nimic. Al treilea copil nu e alintat. Petru (9 ani) simte ca i se face o nedreptate si spune: Eu sunt cel mai mijlociu.
Si s-a facut clasificarea.

Azi de dimineata am fost sa-mi spal masina. Am si inghetat, am si intarziat la birou, insa am inteles ceva. M-am bagat in sala de asteptare care era rece si am asteptat. Le-am dat si cheia, nu m-a mai interesat nimic, doar sa o spele. M-au anuntat ca e gata si m-am dus sa-mi iau masina in primire. Cand m-am apropiat de masina, unul dintre baieti ma intreaba: sotul dvs. are un porsche? Le-am spus adevarul… NU… apoi mi-a venit imediat un gand/ o intrebare care nu a fost rostita – ati spalat-o mai bine stiind ca sunt sotia unui domn cu porsche?
Si asa am fost alocata unui segment.

Da, lucrez in cercetare de piata… stiu ce e o clasificare, cum se face o segmentare… cu toate acestea mi se pare foarte interesant sa observ ca de la o varsta foarte frageda vrem sa ne definim cumva, sa ni se puna o eticheta sau punem eticheta si definim oameni asa cum si cat reusim noi sa-i percepem si sa intelegem din ei.

au inflorit copacii

2 Apr

in Bucuresti. azi i-am vazut, intr-o plimbare cu bicicleta pe strazile orasului, aproape gol. de maine si duminica va fi gol. se umple iar de marti :-(.
albi si rozi

cum se poarta o burta

15 Oct

Am tot vazut barbati cu burta. Nu ca femei burtoase nu ar exista. Dar burta femeilor se intrupeste cu tot cu solduri, sani, maini… trup. Ele sunt un tot. Unele, ca sa nu generalizez. Daca as fi avut o statistica despre acest subiect mi-as fi permis sa trag concluzii. In seara asta o sa vorbesc despre barbatii cu burta, asta pentru ca simt ca am o dispozitie extraordinara pentru acest subiect. Am avut ocazia sa studiez niste barbati. Cu burta evident. Burtile despre care vorbesc apartin unor barbati trecuti de varsta mijlocie poate chiar mai inaintati, care nu mai au nici un motiv sa nu aiba burta. Barbatii mai tineri care incep sa cresca o burta sau au deja o burticica, probabil mai au inca fund. In seara asta mi-am dat seama. Imi plac unii barbati cu burta. Burti mari, in sens de umflate, bombate inca de sub coaste, burti in forma de para, bombate abea in partea inferioara, burti purtate cu mandrie, burti turtite, stranse de o curea undeva pe la jumatate, de nu mai stii unde e burta si unde partea intima, burti acoperite de turul pantalonilor trasi cu incapatanare pana in mijloc sau chiar mai sus (mijloc, atentie, nu talie!), burti sunculite – astea sunt simpatice ca sunt inca mici si se fomeaza niste straturi-straturi moi, cu care te poti juca, burti micute-rotunjoare, burti in formare, burti musculoase purtate sub un tricou mulat… Pacat ca fundul se subtiaza pe masura ce burta creste…
In seara asta am admirat pe cineva. M-as fi dus sa dau mana cu el. Sa-i fac o poza si sa-i cer un autograf. M-am rusinat. Era burta para purtata cu mandrie. Un domn carunt, mic de statura, undeva la 1,65, foarte sigur de el, semet prin atitudine si nu prin statura, maini muncite, tot timpul cu o privire mai sus de nasul lui, spate drept, evident, burta in fata. Isi punea cel mai mult in valoare burta atunci cand dansa. Dansa frumos, nu va ganditi… avea atitudine. Burta era acolo, la locul ei, cat mai in fata. Facea pasii cu usurinta, iar mandria nu-i lipsea. Doamnele cu care dansa erau usor distantate din cauza burtii… dezavantaj… dar el tot semet ramanea. Statea drept si conducea autoritar. Mi-a lasat impresia ca e vorbaret si are vorba domoala. Nu se poate altfel. La cat de domol dansa, privire senina si zambitoare…
Ce sa mai zic… oricum ar fi burta, atitudinea face totul!

mimici de tot felul

5 Aug

Ieri am avut momentele mele de curiozitate. Si m-am uitat, cum stiu eu sa ma uit. Si chiar m-am surprins razand. Apoi am intors capul si tot zambeam. Apoi m-am intrebat daca nu cumva el s-a prins ca eu ma uitam la el si mai si radeam din cauza lui. Asa ca am intors capul intr-o parte ca el sa zica ca eu radeam ca proasta. Da’ sa va povestesc cine e el. Un barbat care vorbea si statea mereu cu buzele tuguiate, dar usor stranse in interior. Total altceva decat atunci cand pui botul. Buzele subtiri si gura mica. Altfel, nici nu ar fi putut sa le tina atat de stranse si tuguiate. Pe fata lui parca se distingeau niste buze, iar mimica era clar una grava, de om afectat pentru totdeauna, suparat pe orice. Ma innebunesc dupa persoanele care reusesc sa aiba o mimica atat de evidenta de oameni suparati si afectati. Am mai regasit atitudinea asta, in general, la femei. Ca de, ele sunt greu de multumit, pretentioase, suferinde, panicoase, afectate si afectuoase, etc… Insa sa vezi un barbat cu atitudinea asta, m-a dat pe spate… Si m-am uitat la el, ca sa-l inteleg. Am facut ochii mari si m-am uitat. Era aproape de mine. Nu parea sa-l deranjeze ca ma uit. Eram la service sa-mi iau masina din revizie. El, tot ceva de genul doar ca avea o nemultumire. Parea sa bata spre 60 de ani. Atatia ani sa-ti tii buzele tuguiate a suparare… mi-e foarte greu sa explic. Nu era tristete. Era o permanenta nemultumire. Aaaa, e ca si cum in loc sa incrunti fruntea, incrunti buzele. Asa, fata ta nu pare deloc fioroasa. Tonul ai grija sa ti-l pastrezi jos, nu-l ridici, ca asta deja e violenta, iar tu urasti violenta. Vorbesti pasnic, te misti cu eleganta, incent, sa nu deranjezi. Nu e o stiinta, strambaturile fetei sunt cele mai expresive atunci cand vrei sa spui ceva fara sa folosesti cuvintele si nici macar mainile. Bine, trebuie sa ai talent sa adopti mimica potrivita situatiei si sa mai fii si in avantaj, oamenii sa-ti acorde atentia pe care tu ti-o doresti, ce mai… sa te inteleaga! (si sa te accepte asa cum esti :-D.) Si totusi nu e imposibil prin perseverenta. Incepi de la o varsta frageda si devii dependent. Nu inteleg de ce sa alegi sa-ti amprentezi fata cu aceeasi mimica toata viata si sa mai fie si una trista sau grava sau de persoana suparata/ afectata.
Spor la mimici vesele!

cum o ia razna timpul

30 Mar

Azi m-am trezit de dimineata. Ceasurile mele aratau, toate, 8:30. Si am avut un tonus bun, gandindu-ma ca am toata ziua inainte. Timp berechet de cheltuit. Asa ca am purces sa fac lucruri, cu sufletul plin de mandrie pentru mine, ca aveam spiritul vesel si pus pe treaba, si respect pentru o zi atat de lunga si calduroasa. Doar ca spre dupa-amiaza lucrurile au inceput sa nu se mai potriveasca. Am sunat de pranz un prieten cu gandul sa-i tin companie chiar inainte si in timpul mesei de pranz, insa se pare ca mancase deja si poate chiar dormea. Sau cine stie ce facea. In fine, ghinionul meu… Nu inteleg de ce se termina asa de curand transmisia (in reluare) a primei curse de formula 1 din acest an. De ce la tv sunt numai porcarii. Consult tele-textul tvr si nu se pupa nimic din ce scrie acolo cu ceea ce este la tv. E de la ei. Las totusi timpul sa curga in voia mea. Sunt ingaduitoare cu mine si cu ei, chiar daca totul mi se pare razna. Si timpul trece… Noroc cu astia de pe posturile tv specializate pe stiri… ca iti arata in orice moment cat e ceasul. Ce ne-am face fara de ei care ne arata ca timpul se scurge?! Daca te uiti de mai multe ori cu atentie la eranul televizorului si apoi iei la rand toate ceasurile din casa, iti dai seama. Tu esti de vina. Asa ca mi-am tras o palma. Tot ce am facut azi pana la ora mai sus amintita au fost traite cu un decalaj de fus orar de doua ore. Bravo mie… aproape ca am avut cea mai lunga zi din viata mea. In continuare mi-am propus sa nu ma mai uit la nici un ceas din casa si nici sa nu indraznesc sa ma intreb/ gandesc la timp. Asa ca m-am izolat de lume, am tras jaluzelele si am tras cu dintii de timp ca sa fac ziua mai lunga.
Pentru cine nu s-a prins, explicatie: am setat ceasurile cu o ora inapoi si nu inainte cum ar fi trebuit.

Miluieste-ma, Doamne

4 Ian

M-am culcat fara niciun plan pentru a doua zi – sambata. Drumul de intoarcere a fost obositor. Noaptea, intr-o mare bezna, pe un drum cu multe dealuri si curbe. Conducand ziua mi s-a parut floare la ureche. Noaptea e altfel. Si sa faci in acelasi timp si conversatie argumentata si inteligenta… Era prima zi acasa, din aceasta vacanta. Urma ca inceapa munca. Asta si atat ma asteapta. Asa ca nu mi-am facut niciun plan pentru urmatoarele doua zile. Poate ca e trist ce zic eu aici… Daca nu tintesc un optimism molipsitor e pentru ca nu am nimerit tinta de care aveam nevoie pentru a deveni invingator. Cand joci darts, avantajul este ca stii sigur ca vei mai avea o sansa de a inscrie scorul de care ai nevoie atata timp cat nu se declara un invigator. Si chiar si asa, poti fi al doilea sau al teilea invingator. Vorba lui Petru – Sunt cel mai tare! Am iesit al doilea!. Masinaria asta nu face diferenta, indiferent de cati jucatori raman in joc. Bine, e intotdeauna unul care iese cel mai prost; ultimul. In rest, toti sunt Winner!. Am inteles ce inseamna sa-ti alegi tinta/ scopul si sa-l atingi. Sa arunci sageata cu incredere si sa-ti pese. Sa-ti pui toate sperantele, energia si gandurile in ea. Sa citesti semnele ce ti se arata – scorul, sa fii atent si inteligent. Iar daca nu infingi sageata in punctajul dorit iti poti spune: asta-i viata!
In aceasta vacanta am refuzat sa ma gandesc la probleme existentiale si sa fac balanta pentru 2008. Nici nu m-am gandit si, norocul meu, nici nu am avut ocazia de o asemenea dezbatere, larga. Sunt pe punctul de a-mi schimba viata doar pentru ca am aruncat afara din mine, sub impuls, intr-o situatie limita, o dorinta/ un gand. Nu am mai putut suporta. Au fost momente cand am innebunit. Si nu ma opresc aici. Incep un an in care habar nu am ce o sa fac (la munca) si nici nu ma straduiesc inca sa-i dau un contur. Vreau sa fiu in vacanta. Ai mei au avut un singur scop: sa ma hraneasca. Am dormit si am mancat. Apoi cumetrii si copii au fost si mai draguti. Copii au fost veseli si pusi pe sotii. Cei mari nu au tabarat pe mine cu intrebari prea personale iar daca au facut-o, nu au insistat. In final, cred ca toata lumea s-a simtit bine. Chiar mi-am prelungit vacanta.
Concluzie a zilei de azi: nu mi-am propus nimic, nu am facut nimic. Chiar si in astfel de conditii, de mancat, tot am mancat. Nu am uitat sa mananc. Sa includ asta in plan?! Am invartit telecomanda cu speranta ca televiziunea ma va salva. Nimic. Am tot amanat sa inchid televizorul de parca asteptam sa se intample ceva. Him, nu ma simteam nicicum. Ba da, in final am ajuns sa ma plictisesc. Si pana la urma, de ce anume sa fiu salvata? Nu aveam niciun plan, niciun gand, nicio frica, nicio dorinta. Nu-mi trebuia nimic. Ii multumesc cumatrului ca m-a sunat sa vada ce fac. Asa mi-am amintit si eu ca era vorba de o sarbatoare. Apoi am auzit ceva de niste planuri pentru 2009… se zice, si e dovedita, zic unii, pe pielea lor, ca e bine sa ai un plan personal; sa-ti fixezi niste obiective si apoi strategia. Asa fac corporatiile, guvernul… Eu ce sa fac? Da. M-am plictisit si chiar incep sa ma enervez. Am inchis televizorul. Am stins toate luminile. Camera e luminata doat de luminile de afara, din strada. E perfect. Vad sa umblu prin casa. M-am trantit in pat si privesc tavanul. Ascult muzica. Pot sa privesc orice umbra si sa ma gandesc la orice. Sa indraznesc sa citesc umbrele? Imi amintesc de o seara in care un baiat mi-a citit o poveste pornind de la desenele de pe cearceaf, vazute tot asa, intr-o semi-lumina si umbre de la o veioza atarnata undeva sus, pe biblioteca. Nu erau decat niste copaci, mai mari si mai mici, si o casuta. Palcuri, palcuri. A iesit chiar o poveste porcoasa. Eu acum nu vad decat niste dungi pe tavan. De la jaluzele. Perdea nu am, deci nu are ce sa se reflecte. Sunt linii parelele. Ce ai putea sa spui despre ele?! Ca sunt gemene? Sunt doua-trei linii schilodite. Se vede foarte bine bibloteca, unele carti lucesc; de fapt literele lucesc. Cu scris auriu/ argintiu pe cotor. Par a fi carti de colectie, vechi de 20-30 de ani. Unele poate chiar mai vechi. Daca imi amintesc bine sunt in coperta rosie sau albastra, cartonata. Nu m-am atins de ele. Ale mele sunt altfel. Abia pot identifica florile in coltul din stanga, langa usa de la balcon. Se vad cateva umbre – trandafirul si muscata.
Cand o sa mai pot eu sta pe intuneric, sa ma uit in tavan, sa ascult muzica care o vreau, sa nu ma bata nimeni la cap!? Si ce pierd? Habar nu am. Poate ca nimic. Nimic bun pentru mine. Fiecare cu lucrurile lui bune si rele, cu nimicul lui. Stim cu adevarat ce sa ne dorim? Te nasti sarac si-ti doresti sa devii bogat. Iti doresti sa fii altfel si mai presus de parintii tai. Te nasti sanatos si-ti doresti sa fii cat mai sanatos. Ciocnesti un pahar de vin si spui Sanatate! sau Noroc!. E ziua ta si ti se ureaza La Multi Ani! si Sanatate!. Se zice ca sanatatea e mai buna decat toate. Esti nebun, esti fericit in nebunia ta. Oare ajungem vreodata sa facem lucruri pe care nu suntem in stare sa le facem? Lucruri mai presus de noi, de vointa si puterea noastra? E evident ca ajungem sa facem lucruri pe care nu ni le dorim. Dar le facem, din diverse motive. Si daca nu esti in stare sa faci ceva mai presus de tine, ce se intampla? Pierzi? Ce pierzi? Mori? Cat din ceea ce realizam si reprezentam primim (divin sau de la ceilalti)? Sau nu e vorba de a PRIMI. Ci doar facem NOI?!
Inca nu mi-am facut lista pentru 2009 insa imi vine in gand ultima discutie despre religie si credinta si-mi vine sa spun „Miluieste-ma, Doamne!”.